Tulburările de mișcare sunt un grup de afecțiuni neurologice care afectează viteza, fluența, calitatea și ușurința mișcării. Aceste tulburări pot provoca o mișcare excesivă (hiperkinezie) sau o lipsă de mișcare (hipokinezie) și pot varia semnificativ că severitate și impact asupra vieții de zi cu zi.
Freepik
1. Boala Parkinson
Caracteristici: o tulburare progresivă caracterizată prin tremor în repaus, bradikinezie (încetinerea mișcării), rigiditate musculară și instabilitate posturală. Persoanele cu Parkinson pot avea, de asemenea, un mers târâit, o postură înclinată și dificultăți de echilibru.
Cauză: boala Parkinson este asociată cu pierderea neuronilor producători de dopamină din creier. Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că o combinație de factori genetici și de mediu contribuie.
2. Tremor esențial
Caracteristici: o tulburare neurologică care provoacă tremor ritmic, de obicei al mâinilor, dar poate afecta și capul, vocea și alte părți ale corpului. Tremorul este de obicei mai vizibil în timpul mișcărilor voluntare, cum ar fi scrisul sau ținerea obiectelor.
Cauză: cauza exactă este necunoscută, dar deseori se desfășoară în familii, sugerând o legătură genetică.
3. Boala Huntington
Caracteristici: o tulburare genetică care provoacă defalcarea progresivă a celulelor nervoase din creier, ducând la mișcare, simptome cognitive și psihiatrice.
Cauză: cauzată de o mutație a genei HTT, care duce la producerea unei proteine anormale care dăunează celulelor creierului.
4. Distonie
Caracteristici: o afecțiune caracterizată prin contracții musculare susținute sau repetitive, care provoacă răsuciri și mișcări repetitive sau posturi anormale. Distonia poate afecta orice parte a corpului, inclusiv gâtul (distonie cervicală), pleoapele (blefarospasm) și membrele.
Cauză: distonia poate fi primară (genetică) sau secundară altor afecțiuni, cum ar fi leziuni cerebrale, accident vascular cerebral sau anumite medicamente.
5. Sindromul Tourette
Caracteristici: o tulburare neurologică caracterizată prin mișcări repetitive, involuntare și vocalizări numite ticuri. Ticurile pot include clipirea ochilor, grimase faciale, curățarea gâtului și alte mișcări sau sunete bruște.
Cauză: cauza exactă este necunoscută, dar se crede că implică o combinație de factori genetici și de mediu.
6. Ataxie
Caracteristici: o tulburare care afectează coordonarea, echilibrul și vorbirea. Persoanele cu ataxie pot avea mișcări instabile, un mers larg și dificultăți cu sarcini care necesită abilități motorii fine, cum ar fi scrisul.
Cauză: ataxia poate fi cauzată de afectarea cerebelului (partea a creierului care controlează coordonarea), mutații genetice sau alte afecțiuni precum scleroza multiplă, accident vascular cerebral sau abuzul de alcool.
7. Dischinezia tardivă
Caracteristici: un efect secundar al utilizării pe termen lung a anumitor medicamente antipsihotice, caracterizat prin mișcări repetitive, involuntare, adesea ale feței și ale limbii (de exemplu, plescăitul buzelor, împingerea limbii) și uneori ale membrelor.
Cauză: utilizarea prelungită a medicamentelor care blochează receptorii dopaminergici, adesea utilizate în tratamentul tulburărilor psihice.
8. Mioclonia
Caracteristici: smucituri bruște, involuntare, ale unui mușchi sau grup de mușchi. Acestea pot apărea ca răspuns la stimuli sau fără niciun declanșator. Mioclonia poate varia de la convulsii ușoare la mișcări severe și repetitive.
Cauză: mioclonia poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv tulburări neurologice, dezechilibre metabolice sau ca efect secundar al anumitor medicamente.
Genetica: multe tulburări de mișcare au o componentă genetica, fie moștenită, fie datorată unor noi mutații.
Boli neurodegenerative: afecțiuni precum Parkinson și Huntington sunt asociate cu pierderea progresivă a unor grupuri specifice de neuroni din creier.
Medicamente: anumite medicamente, în special cele care afectează căile dopaminei, pot induce tulburări de mișcare, cum ar fi diskinezia tardivă.
Leziuni cerebrale: traumele, accidentul vascular cerebral sau infecțiile care afectează creierul pot duce la tulburări de mișcare.
Factori de mediu: expunerea la toxine, cum ar fi metalele grele sau anumite substanțe chimice, poate crește riscul de a dezvolta tulburări de mișcare.
Tratamentul pentru tulburările de mișcare depinde de afecțiunea specifică și poate include:
Medicamente: agoniştii sau antagoniştii dopaminergici, anticolinergicele şi alte medicamente care modifică activitatea neurotransmiţătorilor sunt utilizate în mod obişnuit.
Kinetoterapie: ajută la îmbunătățirea mobilității, echilibrului și coordonării.
Intervenții chirurgicale: stimularea cerebrală profundă (DBS) este uneori utilizată în cazurile severe de boală Parkinson și distonie.
Schimbări ale stilului de viață: exercițiile fizice, dieta și alte modificări ale stilului de viață pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.