Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune caracterizată prin gânduri nedorite (obsesii) și comportamente repetitive sau acte mentale (compulsii) pe care o persoană se simte obligată să le efectueze. Aceste obsesii și compulsii pot provoca stres semnificativ și pot interfera cu activitățile zilnice.
Obsesii
Obsesiile sunt gânduri, îndemnuri sau imagini persistente și intruzive care provoacă anxietate sau stres. Obsesiile comune includ:
• Frica de contaminare (de exemplu, germeni sau murdărie)
• Frica de rău sau de pericol (de exemplu, îngrijorarea că se va întâmpla ceva rău)
• Gânduri tabu nedorite care implică sex, religie sau rău
• Nevoie de simetrie sau exactitate (de exemplu, lucrurile care trebuie să se simtă „doar corect”)
Compulsii
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care o persoană se simte determinată să le realizeze ca răspuns la o obsesie sau conform unor reguli rigide. Aceste acte sunt menite să reducă anxietatea sau să prevină un eveniment de temut, chiar dacă adesea nu sunt conectate în mod realist cu îngrijorarea. Compulsiile comune includ:
• Curățare excesivă sau spălare pe mâini
• Verificarea în mod repetat a lucrurilor (de exemplu, uși, aparate)
• Numărarea, atingerea sau repetarea anumitor cuvinte sau acțiuni
• Aranjarea articolelor într-un mod precis
TOC poate fi extrem de consumator de timp și epuizant. Poate perturba munca, școala, relațiile și viața de zi cu zi. Persoanele cu TOC recunosc adesea că gândurile și comportamentele lor sunt iraționale, dar se simt neputincioși să le oprească.
Jeremy Bishop / Unsplash
Cauza exactă a TOC nu este pe deplin înțeleasă, dar mai mulți factori contribuie la dezvoltarea acestuia:
Genetica: TOC tinde să apară în familii care au istoric de tulburare obsesiv-compulsivă, sugerând o componentă genetică.
Structura și funcția creierului: anomaliile din anumite zone ale creierului și dezechilibrele neurotransmițătorilor precum serotonina pot juca un rol.
Factori de mediu: evenimentele de viață stresante, traumele sau creșterea pot declanșa sau agrava simptomele TOC.
TOC este tratabil, adesea cu o combinație de terapie și medicamente:
Terapie cognitiv-comportamentală (TCC):
Prevenirea expunerii și a răspunsului (ERP) - o formă extrem de eficientă de CBT pentru TOC. Ea presupune expunerea treptată a persoanei la situații sau gânduri de temut (expunere) și ajutarea acesteia să reziste
impulsului de a efectua comportamente compulsive (prevenirea răspunsului).
Terapia cognitivă - ajută la schimbarea convingerilor distorsionate legate de obsesii și compulsii.
Medicamente:
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): medicamentele prescrise frecvent includ fluoxetina, sertralina și fluvoxamina. Pot fi necesare doze mai mari pentru TOC decât pentru depresie.
Clomipramină: un antidepresiv triciclic care poate fi, de asemenea, eficient pentru TOC, mai ales când ISRS nu sunt.
Stilul de viață:
Mindfulness și tehnici de relaxare: ajută la gestionarea anxietății și la reducerea impactului obsesiilor.
Obiceiuri sănătoase: exercițiile regulate, somnul bun și o dietă echilibrată susțin sănătatea mintală generală.
Sisteme de asistență: conectarea cu alții care înțeleg TOC poate oferi încurajare și reduce sentimentele de izolare.
Stimularea creierului profund și alte terapii avansate: în cazurile severe care nu răspund la tratamentele standard, pot fi luate în considerare opțiuni precum stimularea profundă a creierului sau stimularea magnetică transcraniană (TMS).