Tulburarea dismorfică corporală este caracterizată printr-o concentrare obsesivă asupra defectelor sau defectelor percepute asupra aspectul fizic, care sunt fie minore, fie neobservabile pentru alții. Această preocupare poate duce la stres emoțional sever și poate interfera cu funcționarea zilnică.
Velizar Ivanov / Unsplash
Preocuparea legată de aspectul fizic: persoanele sunt intens preocupate de unul sau mai multe defecte fizice percepute.
Imagine de sine distorsionată: defectul perceput este adesea exagerat în mintea persoanei, chiar dacă nu este vizibil pentru ceilalți.
Comportamente compulsive: Persoanele se angajează adesea în comportamente repetitive care vizează verificarea, ascunderea sau îmbunătățirea defectului perceput. Acestea pot include verificarea în oglindă, îngrijirea excesivă, sau căutarea constantă a reasigurării de la alții.
Evitarea și retragerea socială: Din cauza suferinței lor, persoanele pot evita situațiile sociale, se pot izola sau chiar refuza să-și părăsească casele.
Funcționare afectată: poate afecta semnificativ viața de zi cu zi, ducând la probleme la locul de muncă, la școală sau în relațiile personale. Unii oameni pot căuta proceduri cosmetice inutile în încercarea de a „remedia” defectul perceput.
Genetică: un istoric familial de tulburare obsesiv compulsivă sau alte tulburări de anxietate poate crește riscul.
Factori de mediu: experiențele din copilărie, cum ar fi hărțuirea sau critica la adresa aspectului, pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări.
Presiunea culturală și socială: standardele sociale și portretele media ale frumuseții pot juca, de asemenea, un rol în declanșarea sau agravarea acestei tulburări.
Factori neurobiologici: anomaliile în funcționarea creierului, în special în modul în care creierul procesează imaginea corporală și percepția de sine, sunt legate de tulburarea dismorfică corporală.
• Petrecând ore întregi obsedând defectele percepute.
• Comparând frecvent aspectul cu alții.
• Căutarea frecventă a asigurării cu privire la aspectul celorlalți.
• Utilizarea excesivă a machiajului, îmbrăcămintei sau a altor mijloace pentru a ascunde defectele percepute.
• Evitarea oglinzilor sau, dimpotrivă, verificarea obsesivă a acestora.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): cea mai eficientă terapie pentru tulburarea dismorfică corporală, este o formă specializată de TCC care se concentrează pe reducerea comportamentelor compulsive și pe contestarea credințelor distorsionate despre aspect.
Prevenirea expunerii și a răspunsului (ERP): o formă de TCC în care indivizii se confruntă treptat cu situații care le declanșează temerile legate de aspect, în timp ce se abțin de la comportamente compulsive.
Medicație: inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt de obicei prescriși pentru a ajuta la reducerea gândurilor obsesive și a comportamentelor compulsive.
Terapie de grup și grupuri de sprijin: a fi într-un mediu de sprijin cu alții care înțeleg această tulburare poate oferi sprijin emoțional suplimentar și strategii de coping.