Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin dificultăți persistente de a arunca sau de a despărți bunurile, indiferent de valoarea lor reală. Acest lucru duce la o acumulare excesivă de articole și adesea duce la spații de locuit aglomerate care pot afecta funcționarea zilnică.
Dificultate persistentă la aruncarea obiectelor: persoanele cu tulburare de tezaurizare experimentează anxietate intensă și suferință la gândul de a arunca bunurile, chiar dacă articolele sunt considerate inutile sau inutile de către alții.
Dezordine excesivă: acumularea de articole are ca rezultat adesea spații de locuit aglomerate, care devin dificil de navigat sau utilizat. De exemplu, camerele pot fi umplute cu articole până la punctul în care paturile, bucătăriile sau băile devin inutilizabile.
Atașament emoțional puternic față de posesiuni: simt adesea o conexiune emoțională profundă cu bunurile lor, văzându-le ca importante, valoroase sau de neînlocuit. Unii pot crede că articolele vor fi necesare în viitor sau vor avea valoare sentimentală.
Suferință și afectare semnificativă: tulburarea poate provoca o suferință gravă și poate duce la izolare socială, conflicte familiale, dificultăți financiare și riscuri pentru sănătate din cauza condițiilor insalubre sau a pericolelor de siguranță, cum ar fi pericolele de incendiu sau ieșirile blocate.
Evitare și indecizie: persoanele cu tulburare de tezaurizare se luptă adesea cu luarea deciziilor, ceea ce duce la comportamente de evitare. Ei pot evita organizarea sau curățarea, deoarece sunt copleșiți de gândul de a decide ce să păstreze sau să arunce.
Google
• Hârtii, ziare, reviste sau mesaje nedorite
• Îmbrăcăminte
• Cutii sau containere
• Aparate vechi sau obiecte sparte
• Alimente sau perisabile (în cazuri extreme)
• Obiecte sentimentale precum felicitări sau cadouri
Genetica: un istoric familial de tulburare de acumulare, anxietate sau tulburare obsesiv-compulsivă poate crește riscul.
Traumă sau evenimente de viață stresante: tezaurizarea poate fi declanșată de evenimente traumatice, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, divorț sau o schimbare semnificativă a vieții.
Trăsături de personalitate: indivizii cu perfecționism, indecizie sau dificultăți de planificare și organizare sunt mai predispuși la comportamente de tezaurizare.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): special concepută pentru tulburarea de tezaurizate, ajută persoanele să înțeleagă gândurile și emoțiile din spatele comportamentului lor. Terapia se concentrează pe învățarea abilităților de luare a deciziilor și de organizare, precum și pe reducerea treptată a dezordinei.
Terapia prin expunere: această abordare implică confruntarea treptată a anxietății legate de aruncarea obiectelor într-un mediu de susținere, ajutând persoana să-și dezvolte toleranța și să reducă dorința de a tezaura.
Medicație: în unele cazuri, antidepresivele, în special ISRS (inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea anxietății și a simptomelor obsesiv-compulsive.
Grupuri de sprijin și implicarea familiei: terapia de grup și sprijinul din partea membrilor familiei pot fi cruciale pentru a oferi încurajare și motivare în timpul procesului de dezordine.
