Tulburarea de personalitate schizotipală este o afecțiune caracterizată prin anxietate socială severă, convingeri sau comportamente neconvenționale și dificultăți în formarea și menținerea unor relații apropiate.
Persoanele cu această tulburare prezintă adesea un comportament excentric, modele de gândire ciudate și pot experimenta distorsiuni perceptuale, deși nu la fel de intense că cele observate în schizofrenie.
Evelyn Chong / Pexels
Deficiențe sociale și interpersonale
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală experimentează de obicei un disconfort semnificativ în situații sociale și au dificultăți în a forma relații apropiate.
Ei se simt adesea anxioși în preajma celorlalți, în special a străinilor, și pot prefera să rămână izolați social.
Comportament ciudat sau excentric
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală pot prezenta manierisme, modele de vorbire sau comportamente neobișnuite pe care alții le-ar putea considera ciudate.
Aspectul și alegerile lor vestimentare ar putea fi considerate neconvenționale sau excentrice.
Credințe neobișnuite sau gândire magică
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală pot avea credințe care sunt considerate ciudate sau superstițioase de normele societale, cum ar fi credința în telepatie, clarviziune sau deținerea de puteri speciale.
Aceste convingeri le pot influența comportamentul și interacțiunile cu ceilalți.
Distorsiuni perceptuale
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală pot experimenta tulburări de percepție, cum ar fi sentimentul că ceva este prezent atunci când nu este sau simțirea că evenimentele au o semnificație specială, personală.
Aceste experiențe nu sunt la fel de intense sau persistente precum halucinațiile sau iluziile întâlnite în schizofrenie.
Gândire și vorbire ciudată
Discursul lor poate fi vag, metaforic sau excesiv de elaborat, ceea ce face dificilă urmărirea sau înțelegerea celorlalți.
Ei pot sări de la un subiect la altul în conversație, ceea ce poate părea dezarticulat sau confuz.
Suspiciune sau idee paranoică
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală au adesea tendința de a fi suspicioși față de motivele celorlalți, ceea ce duce la gânduri paranoice sau la credința că ceilalți doresc să le facă rău.
Această suspiciune poate contribui la izolarea lor socială.
Afect nepotrivit sau restrâns
Răspunsurile emoționale pot fi inadecvate sau limitate. De exemplu, ei s-ar putea să nu arate prea multă reacție emoțională la situații care de obicei ar provoca un răspuns puternic la alții.
Efectul lor poate părea plat sau lipsit de emoții.
Anxietate socială
Persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală experimentează adesea o anxietate socială intensă, care nu este atenuată de familiaritate. Această anxietate este adesea legată de fricile paranoice, mai degrabă decât de autocritica.
Ei pot evita interacțiunile sociale sau le pot suporta cu mare disconfort.
Cauza exactă a tulburării de personalitate schizotipală nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că se datorează unei combinații de factori genetici, biologici și de mediu. Există dovezi că STPD este mai frecventă la persoanele care au antecedente familiale de schizofrenie sau alte tulburări psihotice. Experiențele timpurii din copilărie, cum ar fi trauma sau neglijența, pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea tulburării.
Psihoterapie:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - poate ajuta persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală să provoace și să modifice gândurile și convingerile distorsionate. Terapia se poate concentra, de asemenea, pe
îmbunătățirea abilităților sociale și reducerea anxietății sociale.
Terapie de susținere - ajută la construirea încrederii și oferind un spațiu sigur pentru a explora sentimentele și gândurile. Terapia pe termen lung poate ajuta indivizii să-și îmbunătățească treptat
funcționarea interpersonală.
Medicamente: deși nu există un medicament specific pentru tulburarea de personalitate schizotipală, medicamentele antipsihotice pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor severe, în special dacă există caracteristici asemănătoare psihotice. Antidepresivele sau medicamentele anti-anxietate pot fi, de asemenea, folosite pentru a aborda condiții concomitente, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Antrenamentul abilităților sociale: acest tip de antrenament poate fi benefic pentru a ajuta persoanele cu tulburarea de personalitate schizotipală să învețe cum să interacționeze mai eficient în situații sociale.
Terapia de grup poate fi uneori utilă, deși nivelul de anxietate socială al individului ar trebui să fie luat în considerare.