Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este o tulburare de personalitate caracterizată printr-o preocupare cronică pentru ordine, perfecționism și control.
Spre deosebire de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), care implică obsesii și compulsii specifice, tulburarea de personalitate obsesiv compulsivă este un model de comportament mai pervaziv și mai durabil care afectează întregul mod al unei persoane de a interacționa cu lumea.
Freepik
Preocuparea cu ordinea și regulile: persoanele cu tulburarea de personalitate obsesiv compulsivă sunt adesea excesiv de preocupate de ordine, reguli, liste, programe și detalii. Această preocupare poate duce la ineficiență pe măsură ce persoana devine blocată în detalii minore, neglijând imaginea de ansamblu.
Perfecţionism: tulburarea de personalitate obsesiv compulsivă implică o nevoie de perfecțiune care interferează cu finalizarea sarcinii. Persoana poate stabili standarde nerealist de înalte și poate fi excesiv de critică față de munca sa și a celorlalți. Sarcinile pot fi lăsate neterminate, deoarece individul nu poate îndeplini propriile standarde exigente.
Control și rigiditate: persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv compulsivă simt adesea o nevoie puternică de a-și controla mediul și comportamentul celorlalți. Ei pot fi rigizi și încăpățânați, insistând ca lucrurile să fie făcute „în felul lor” și luptându-se să delege sarcini altora.
Stilul de viață centrat pe muncă: cei cu tulburare de personalitate obsesiv compulsivă pot deveni atât de concentrați pe muncă și productivitate încât neglijează activitățile și relațiile de petrecere a timpului liber. Ei pot avea dificultăți în a se relaxa sau a-și lua timp liber, chiar și atunci când este necesar.
Reticența de a delega: datorită tendințelor lor perfecționiste, persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv compulsivă pot fi reticente în a delega sarcini, cu excepția cazului în care alții sunt de acord să le facă exact așa cum ar face ei. Acest lucru poate duce la micromanagement și relații tensionate, atât la locul de muncă, cât și în viața personală.
Încăpăţânare şi inflexibilitate: ei pot avea dificultăți de a se adapta la schimbări sau de a face compromisuri cu ceilalți, ceea ce duce la conflicte în relații. Aderarea lor rigidă la reguli și proceduri poate fi o sursă de tensiune cu ceilalți.
Comportament de acumulare: unele persoane cu tulburare de personalitate obsesiv compulsivă pot prezenta tendințe de acumulare, păstrând obiectele pe care le consideră necesare pentru utilizare ulterioară, chiar dacă aceste obiecte au o valoare mică.
Cauza exactă a tulburarării de personalitate obsesiv-compulsivă nu este cunoscută, dar se crede că rezultă dintr-o combinație de factori genetici, biologici și de mediu. Anumite trăsături de personalitate, cum ar fi tendința spre ordine și conștiinciozitate, pot face pe cineva mai predispus la dezvoltarea acestei tulburări.
Psihoterapie: terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este folosită în mod obișnuit pentru a ajuta persoanele cu această tulburare să devină mai flexibile în gândirea și comportamentele lor. Terapia se concentrează pe reducerea perfecționismului și îmbunătățirea relațiilor interpersonale.
Medicație: deși nu există un medicament specific pentru tulburare de personalitate obsesiv compulsivă, unele persoane pot beneficia de antidepresive, mai ales dacă au și simptome de anxietate sau depresie.
Ajustări ale stilului de viață: dezvoltarea tehnicilor de relaxare, practicarea atenției și lucrul la îmbunătățirea abilităților interpersonale pot fi de ajutor.