Tulburarea de personalitate narcisistă este o afecțiune mintală caracterizată printr-un sentiment amplificat de importanță personală, o nevoie profundă de admirație excesivă și o lipsă de empatie pentru ceilalți.
Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisistă au adesea o viziune grandioasă asupra abilităților și realizărilor lor, dar stima de sine este de obicei fragilă, ceea ce duce la vulnerabilitate la critici și la dificultăți în gestionarea eșecurilor percepute.
Freepik
Grandomanie: persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă au adesea un simț exagerat al propriei lor importanțe, talente și realizări. Ei pot crede că sunt superiori altora și se așteaptă să fie recunoscuți ca atare. Această grandomanie este adesea disproporționată cu realizările lor reale.
Nevoia de admirație: persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă tânjesc la atenție și admirație constantă. Ei caută adesea situații în care pot fi în centrul atenției și se pot simți nemulțumiți dacă nu li se oferă laudele pe care cred că le merită. Această nevoie de admirație îi poate determina să se comporte în moduri care să atragă atenția, chiar dacă îi înstrăinează pe ceilalți.
Lipsa de empatie: un semn distinctiv al tulburare de personalitate narcisistă este lipsa de empatie, ceea ce înseamnă că au dificultăți în a recunoaște sau le pasă de sentimentele și nevoile celorlalți. Acest lucru poate duce la un comportament manipulator sau de exploatare, deoarece ei pot prioritiza propriile nevoi față de cele ale altora fără a lua în considerare impactul.
Simțul dreptului: persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă cred adesea că merită un tratament sau privilegii speciale, indiferent dacă le-au câștigat. Ei pot deveni supărați sau frustrați atunci când alții nu le îndeplinesc așteptările sau când nu primesc tratamentul la care cred că au dreptul.
Preocuparea cu fanteziile succesului, puterii sau frumuseții: persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă pot fi preocupate de fanteziile de succes nelimitat, putere, strălucire, frumusețe sau iubire ideală. Aceste fantezii le pot modela obiectivele și comportamentul, determinându-i să urmărească ambiții grandioase. Ei pot crede că sunt destinați măreției sau că doar alți oameni speciali sau cu statut înalt îi pot înțelege.
Comportament de exploatare: datorită lipsei de empatie și a sentimentului de drept, persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă pot profita de ceilalți pentru a-și atinge propriile obiective. Ei pot manipula sau exploata relațiile pentru a obține ceea ce își doresc, adesea cu puțină atenție pentru sentimentele sau bunăstarea celeilalte persoane.
Invidia sau credința că ceilalți sunt invidioși: persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă pot simți frecvent invidia pe ceilalți care au ceea ce își doresc, fie că este vorba de succes, admirație sau statut. În schimb, ei pot crede, de asemenea, că ceilalți sunt invidioși pe ei, ceea ce le întărește imaginea de sine grandioasă.
Aroganță și comportamente orgolioase: ei pot manifesta aroganță, deseori părând ca fiind condescendenți sau disprețuitori față de ceilalți pe care îi percep ca inferiori.Acest comportament poate duce la dificultăți în relații și interacțiuni sociale, deoarece altora le pot fi greu să fie în preajmă.
Cauza exactă a tulburării de personalitate narcisistă nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că rezultă dintr-o combinație de factori genetici, biologici și de mediu. Unii factori posibili care contribuie includ
Genetica: un istoric familial de tulburări de personalitate sau alte afecțiuni de sănătate mintală poate crește riscul de a dezvolta tulburare de personalitate narcisistă.
Experiențe în copilărie: exagerarea, laudele excesive sau lipsa unui feedback realist din partea părinților în timpul copilăriei ar putea contribui la dezvoltarea tulburarării de personalitate narcisistă. La fel și criticile severe sau neglijența în timpul dezvoltării timpurii pot juca, de asemenea, un rol.
Stiluri parentale: parentingul inconsecvent sau supraprotector poate contribui la dezvoltarea trăsăturilor narcisice, la fel ca și parentingul care idealizează sau critică excesiv copilul.
Psihoterapie:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - poate ajuta persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă să recunoască și să schimbe modelele de gândire distorsionate, să reducă grandiozitatea și să dezvolte o
stima de sine mai sănătoasă.
Schema terapie - o formă de terapie care se concentrează pe identificarea și abordarea modelelor de gândire și comportament adânc înrădăcinate care contribuie la tulburare.
Alianță terapeutică - construirea unei relații puternice, de încredere cu un terapeut poate fi o provocare, dar este esențială pentru tratament, deoarece persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă se pot
lupta cu conștientizarea de sine și recunoașterea dificultăților lor.
Terapie de grup - terapia de grup poate ajuta persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă să își îmbunătățească abilitățile sociale, empatia și relațiile cu ceilalți. Cu toate acestea, ei pot găsi inițial
setările de grup provocatoare din cauza nevoii lor de admirație și a dificultății de a accepta criticile.
Medicamente: nu există un medicament specific pentru această tulburare, dar antidepresivele sau medicamentele anti-anxietate pot fi prescrise dacă persoana are afecțiuni concomitente, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Provocări în tratament:
Lipsa de perspectivă - pot să nu recunoască faptul că au o problemă și sunt adesea rezistente la tratament. Ei pot considera terapia ca fiind inutilă sau sub ei.
Alianță terapeutică - stabilirea unei relații terapeutice puternice poate fi dificilă, deoarece persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă pot devaloriza sau contesta autoritatea terapeutului.