Tulburarea de personalitate histrionică este o afecțiune caracterizată printr-un model generalizat de emoționalitate excesivă și comportament de căutare a atenției.
Persoanele cu această tulburare se simt adesea inconfortabile atunci când nu sunt în centrul atenției și pot folosi diferite comportamente, cum ar fi expresiile dramatice ale emoției sau comportamentul seducător, pentru a atrage atenția asupra lor. Acest comportament poate duce la dificultăți în relațiile personale și profesionale.
Estefano / Pixabay
Căutarea excesivă a atenției: persoanele cu tulburare de personalitate histrionică caută în mod constant să fie în centrul atenției. Se pot simți inconfortabil sau neapreciați dacă nu sunt în centrul atenției. Dorința lor de atenție poate duce la comportamente dramatice, extravagante sau nepotrivite situației.
Emoții dramatice și exagerate: persoanele cu această tulburare își arată adesea emoțiile într-o manieră exagerată sau teatrală. Expresiile lor emoționale pot părea superficiale sau excesiv de dramatice pentru alții. Ei își pot schimba rapid starea emoțională, părând să reacționeze exagerat la evenimente sau situații.
Comportament seducător neadecvat: persoanele cu tulburare de personalitate histrionică pot folosi un comportament cochet sau seducător pentru a câștiga atenția. Acest comportament nu se limitează adesea la contexte romantice sau sexuale, ci poate fi folosit în diverse situații sociale sau profesionale. Se pot îmbrăca provocator sau se pot comporta într-un mod prea familiar sau sugestiv din punct de vedere sexual.
Emoții superficiale și care se schimbă rapid: emoțiile în tulburarea de personalitate histrionică pot fi superficiale și trecătoare. Individul poate exprima emoții puternice într-un moment și apoi trece la o emoție diferită la scurt timp după aceea. Această labilitate emoțională poate face ca relațiile lor să pară imprevizibile sau instabile.
Preocupat prea mult de aspectul fizic: persoanele cu tulburare de personalitate histrionică acordă adesea o mare valoare aspectului lor și pot petrece timp și efort considerabil îngrijirii, îmbrăcămintei și altor aspecte ale aspectului lor. Ei pot crede că atractivitatea lor este crucială pentru a câștiga atenția și aprobarea celorlalți.
Sugestibilitate: persoanele cu această tulburare sunt adesea ușor influențate de alții sau de cele mai recente tendințe. Opiniile și convingerile lor se pot schimba rapid în funcție de situație sau cu cine se află. Această sugestibilitate poate duce la inconsecvență în comportamentul și opiniile lor.
Percepția relațiilor ca fiind mai intime decât sunt: persoanele cu tulburare de personalitate histrionică percep adesea relațiile lor ca fiind mai apropiate sau mai intime decât sunt în realitate. Ei pot crede că au o legătură profundă cu cineva pe care tocmai l-au întâlnit sau cu care au o relație superficială. Acest lucru poate duce la neînțelegeri și dezamăgire atunci când alții nu-și răspund nivelul investiției emoționale.
Discurs exagerat: vorbirea poate fi dramatică, cu entuziasm sau emoție excesivă și poate lipsi de detalii sau substanță. Individul poate folosi un limbaj grandios sau poate face generalizări radicale. Ei pot vorbi, de asemenea, într-un mod care încearcă să capteze atenția, folosind fraze care sunt menite să fie captivante sau impresionante.
Cauza exactă a tulburării de personalitate histrionică nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că apare dintr-o combinație de factori genetici, de mediu și sociali. Factorii posibili care contribuie includ
Genetică: un istoric familial de tulburări de personalitate sau alte afecțiuni de sănătate mintală poate crește riscul de a dezvolta tulburare de personalitate histrionică.
Experiențele timpurii din copilărie: experiențele din copilărie, cum ar fi atenția părintească inconsecventă, parentalitatea excesiv de indulgentă sau neglijentă sau expunerea timpurie la un comportament extrem de dramatic, pot contribui la dezvoltarea tulburare de personalitate histrionică.
Influențe culturale și sociale: normele societale sau culturale care subliniază sau recompensează comportamentul dramatic sau de căutare a atenției pot juca, de asemenea, un rol.
Psihoterapie:
Terapia cognitiv-comportamentală - poate ajuta persoanele cu tulburare de personalitate histrionică să identifice și să schimbe tiparele de gândire și comportament care contribuie la nevoia lor de atenție și validare.
Terapia se poate concentra pe dezvoltarea unor moduri mai sănătoase de a căuta atenția și de a forma relații.
Terapie psihodinamică - această abordare poate explora conflictele emoționale subiacente, experiențele din copilărie și modelele de relații care contribuie la tulburare.
Terapie de susținere - Construirea unei relații puternice și de încredere cu un terapeut poate ajuta individul să se simtă apreciat fără a fi nevoie de un comportament dramatic.
Medicamente: deși nu există un medicament specific pentru tulburarea de personalitate histrionică, antidepresivele sau medicamentele anti-anxietate pot fi prescrise dacă persoana are afecțiuni concomitente, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Terapie de grup: terapia de grup poate fi benefică, permițând persoanelor cu tulburare de personalitate histrionică să primească feedback de la alții și să dezvolte abilități interpersonale mai echilibrate. Cu toate acestea, ei se pot lupta inițial cu concentrarea asupra celorlalți într-un cadru de grup.