Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată printr-un model generalizat de inhibiție socială, sentimente de inadecvare și hipersensibilitate la evaluări sau critici negative.
Persoanele cu această tulburare evită adesea interacțiunile și activitățile sociale din cauza fricii de a fi respinse, umilite sau ridiculizate. Această tulburare poate afecta semnificativ capacitatea unei persoane de a forma relații și de a funcționa în diferite domenii ale vieții.
Priscilla Du Preez ca / Unsplash
• Sensibilitate extremă la critică sau respingere: frica puternică de a fi criticat, dezaprobat sau respins de alții
• Evitarea situațiilor în care există potențialul de feedback negativ sau judecată
• Inhibiție socială: reticența de a se angaja în interacțiuni sociale din cauza fricii de a fi umilit sau ridiculizat
• Evitarea activităților sociale sau a oportunităților de muncă care implică un contact interpersonal semnificativ
• Sentimente de inadecvare: sentimente persistente de a fi inferior, nedemn sau mai puțin capabil decât alții
• Autopercepția de a fi inepți din punct de vedere social sau neatrăgător personal
• Evitarea intimității: dificultate de a forma relații apropiate din cauza fricii de a fi expus ridicolului sau respingerii
• Reticența de a împărtăși sentimentele sau gândurile personale cu ceilalți
• Reticența de a-și asuma riscuri: evitarea activităților noi sau asumarea riscurilor din cauza fricii de jenă sau eșec
• Preferința pentru o rutină previzibilă și sigură pentru a minimiza riscul de disconfort social
• Stimă de sine scazută: stima de sine scăzută cronică, care duce adesea la sentimente de rușine sau inadecvare
• Tendința de a se vedea într-o lumină negativă, cu un simț exagerat al propriilor neajunsuri
• Izolare socială: izolarea de ceilalți, ducând uneori la singurătate și depresie
• Preferință pentru singurătate față de interacțiunile sociale, în ciuda dorinței de relații apropiate
Genetica: un istoric familial de tulburări de personalitate sau afecțiuni de sănătate mintală poate crește riscul de a dezvolta tulburare de personalitate evitantă.
Experiențele timpurii de viață: experiențele din copilărie, cum ar fi neglijarea, abuzul sau criticile semnificative, pot contribui la dezvoltarea acestei tulburări. Un rol parental supraprotector sau excesiv de critic poate juca, de asemenea, un rol.
Temperamentul: persoanele cu un temperament natural timid, anxios sau introvertit pot fi mai predispuse la dezvoltarea tulburării de personalitate evitantă, mai ales dacă sunt combinate cu experiențe de viață negative.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): se concentrează pe identificarea și provocarea gândurilor și convingerilor negative despre sine și despre ceilalți. TCC poate ajuta indivizii să se expună treptat la situații sociale de temut și să învețe strategii de coping mai adaptative.
Schema Therapy: o formă de terapie care se adresează modelelor de gândire și comportament profund înrădăcinate care au apărut în experiențele timpurii de viață.
Terapia de grup: oferă un mediu de susținere în care indivizii pot exersa abilitățile sociale și pot obține feedback de la ceilalți într-un cadru controlat.
Medicamente: antidepresive sau medicamente anti-anxietate pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor de anxietate sau depresie care însoțesc adesea tulburarea de personalitate evitantă, deși medicamentele sunt de obicei utilizate împreună cu psihoterapia.
Antrenamentul abilităților sociale: programele de formare care se concentrează pe îmbunătățirea comunicării, asertivității și interacțiunilor sociale pot fi benefice pentru persoanele cu tulburare de personalitate evitantă.