Fobia socială este o tulburare de anxietate caracterizată prin anxietate copleșitoare și conștiință excesivă de sine în situațiile sociale de zi cu zi.
Persoanele cu tulburare de anxietate socială au o teamă persistentă, intensă și cronică de a fi urmăriți, judecați, umiliți sau respinși de alții. Frica lor poate fi atât de gravă încât interferează cu munca, școala sau alte activități.
Prateek Katyal / Unsplash
În timp ce mulți oameni cu tulburare de anxietate socială recunosc că frica lor de a fi în preajma oamenilor poate fi excesivă sau nerezonabilă, ei nu sunt în măsură să o depășească. Adesea își fac griji cu zile sau săptămâni înainte de o situație de temut. În plus, se confruntă adesea cu stima de sine scăzută și depresie.
Tulburarea de anxietate socială poate fi limitată la un singur tip de situație - cum ar fi frica de a vorbi în public - sau o persoană poate prezenta simptome ori de câte ori se află în alături de alte persoane.
Fobia socială poate avea consecințe grave, de exemplu, poate împiedica oamenii să se ducă la serviciu sau la școală sau îi poate împiedica să își facă prieteni.
Te ajut să înțelegi ce te blochează și să creezi progres clar și stabil în viața ta, pas cu pas. Te invit într‑un spațiu sigur, unde nu ești judecat, ci însoțit în propriul tău proces de transformare.
Stabilește o conversațieSimptomele fizice, care însoțesc adesea stresul intens al tulburării de anxietate socială, includ înroșire, transpirație, tremur, greață și dificultăți de vorbire. Deoarece aceste simptome vizibile sporesc teama de dezaprobare, ele însele pot alimenta suplimentar frica, creând un cerc vicios: pe măsură ce persoanele cu tulburare de anxietate socială își fac griji să se confrunte cu aceste simptome, cu atât sunt mai mari șansele lor de a le dezvolta.
Tulburarea de anxietate socială poate fi însoțită de depresie sau alte tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de panică sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Unele persoane cu tulburare de anxietate socială folosesc comportamente de siguranța pentru a gestiona situația, de exemplu alcool sau alte substanțe, ceea ce poate duce la dependență.
Cauzele tulburării sunt diverse: ereditatea (rudele de gradul I au șanse de două până la șase ori mai mari de a dezvolta tulburare de anxietate social), învățarea prin modelare social, cauze biologice (sensibilitatea crescută la dezaprobare poate avea o bază fiziologică sau hormonală), influența mediului asupra dezvoltării fobiei sociale (maltratarea și adversitatea în copilărie sunt factori de risc pentru tulburarea de anxietate socială).
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): reducerea anxietății prin eliminarea convingerilor sau comportamentelor care ajută la menținerea tulburării de anxietate. De exemplu, evitarea unui obiect sau a unei situații de temut împiedică o persoană să învețe că este inofensiv. Expunerea- oamenii sunt expuși treptat la situațiile de care se tem.
Medicamentele adecvate și eficiente pot juca, de asemenea, un rol în tratament, împreună cu psihoterapia. Medicamentele includ antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO), precum și medicamente cunoscute sub numele de benzodiazepine cu potență mare.
Unele persoane cu o formă de anxietate socială care se prezintă doar atunci când trebuie să facă performanță în fața altora au fost ajutate de beta-blocante, care să scad ritmul cardiac și să reducă simptomele fizice de anxietate.