Tricotilomania, cunoscută și sub denumirea de tulburare de smulgere a părului, este o afecțiune psihologică caracterizată prin nevoia irezistibilă de a-și smulge părul, ceea ce duce la căderea părului.
Acest comportament poate implica păr de pe scalp, sprâncene, gene sau alte părți ale corpului.
Freepik
Strângerea repetitivă a părului: persoanele cu tricotilomanie își trage frecvent părul, ceea ce duce adesea la subțierea vizibilă a părului sau pete chelie.
Ușurare sau gratificare: actul de a trage părul este adesea precedat de tensiune sau anxietate, iar smulgerea părului poate oferi un sentiment de ușurare sau gratificare.
Distres și deficiență: tulburarea provoacă suferință semnificativă și poate interfera cu funcționarea zilnică, inclusiv cu activitățile sociale, academice sau ocupaționale.
Cauza exactă a tricotilomaniei nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este influențată de o combinație de factori genetici, neurobiologici și de mediu. Unii factori care pot contribui includ:
Genetica: antecedentele familiale de tricotilomanie sau alte afecțiuni de sănătate mintala pot crește riscul.
Stresul sau trauma: evenimentele de viață stresante sau traumele pot declanșa sau exacerba comportamentul.
Chimia creierului: anomaliile substanțelor chimice ale creierului (neurotransmițători), cum ar fi serotonina, pot juca un rol.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): în mod specific, un tip de CBT numit Habit Reversal Training (HRT) este folosit în mod obișnuit pentru a ajuta persoanele să identifice și să înlocuiască comportamentele de tragere de păr cu obiceiuri mai sănătoase.
Medicație: în unele cazuri, pot fi prescrise medicamente precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau alte tipuri de antidepresive.
Grupuri de sprijin: alăturarea unor grupuri de sprijin sau participarea la terapie poate oferi sprijin emoțional și strategii de coping.