Se concentrează pe bazele fiziologice și genetice ale comportamentului, emoțiilor și proceselor mentale. Aceste teorii subliniază rolul creierului, neurotransmițătorilor, hormonilor și codului genetic în modelarea comportamentului uman. Psihologia biologică, cunoscută și sub numele de biopsihologie sau neuropsihologie, operează pe presupunerea că procesele și comportamentele mentale au baze biologice.
PublicDomainPictures / Pixabay
Principalele teorii biologice din psihologie:
Moștenirea genetică și comportamentul: această teorie presupune că comportamentul, trăsăturile de personalitate, inteligența și condițiile de sănătate mintală sunt puternic influențate de genetică. Moștenirea genetică se referă la transmiterea genelor de la părinți la urmași, influențând caracteristicile și comportamentele.
Neuroștiința și comportamentul: explorează modul în care creierul și sistemul nervos influențează comportamentul, gândurile și emoțiile. Aceasta include studierea structurilor creierului, a căilor neuronale și a sistemelor de neurotransmițători.
Influențele hormonale asupra comportamentului: hormonii, care sunt mesageri chimici eliberați de glandele din sistemul endocrin, joacă un rol critic în reglarea comportamentului, a dispoziției și a proceselor fiziologice. Fluctuațiile hormonale pot influența emoțiile, nivelul de stres și comportamentul reproductiv.
Psihologia evoluționistă: aplică principiile selecției naturale și adaptării pentru a explica trăsăturile și comportamentele psihologice. Acesta sugerează că multe mecanisme psihologice au evoluat pentru a rezolva problemele recurente cu care se confruntă strămoșii noștri, în special cele legate de supraviețuire și reproducere.
Modelul de diateză-stres: explică tulburările psihologice ca rezultat al interacțiunii dintre predispoziția biologică (diateză) și stresul de mediu. Potrivit modelului, indivizii moștenesc vulnerabilități genetice la anumite tulburări, care pot fi declanșate de evenimente de viață stresante.