Erik Erikson a extins teoria psihosexuală a lui Freud propunând opt etape de dezvoltare psihosocială care acoperă întreaga viață a unei persoane. Fiecare etapă implică un conflict sau o criză care trebuie rezolvată pentru o dezvoltare psihologică sănătoasă.
Unsplash
Încredere vs. Neîncredere (0-1 an): bebelușii învață să aibă încredere că nevoile lor vor fi satisfăcute de îngrijitori sau dezvoltă neîncredere.
Autonomie vs. Rușine și îndoială (1-3 ani): copiii dezvoltă un sentiment de control personal asupra abilităților fizice și a independenței, sau simt rușine și îndoială cu privire la abilitățile lor.
Inițiativă vs. Vinovăție (3-6 ani): copiii încep să-și afirme puterea și controlul asupra mediului lor prin joc și interacțiuni sociale, sau experimentează vinovăția față de inițiativele lor.
Industrie vs. Inferioritate (6-12 ani): copiii își dezvoltă un sentiment de competență prin munca școlară și interacțiunile sociale, sau se simt inferiori.
Identitate vs. Confuzie de rol (12-18 ani): adolescenții își explorează identitățile și sentimentul de sine, sau devin confuzi cu privire la rolul lor în societate.
Intimitate vs. Izolare (tinerețea adultă): adulții tineri caută să formeze relații intime sau se pot simți izolați și singuri.
Creativitate productivă vs. Stagnare (adultul mijlociu): adulții simt un sentiment de contribuție prin muncă și calitatea de părinte, sau simt stagnare și lipsă de scop.
Integritate vs. Disperare (vârsta adultă târzie): adulții în vârstă reflectă asupra vieții lor și simt un sentiment de realizare sau experimentează regret și disperare.
Se concentrează pe influența minții inconștiente, experiențele din copilărie timpurie și relațiile interpersonale în modelarea comportamentului, personalității și vieții emoționale. Aceste teorii sunt înrădăcinate în ideea că procesele inconștiente, adesea dezvoltate la începutul vieții, influențează puternic gândirea și comportamentul conștient.