Teoria lui Piaget descrie modul în care copiii își construiesc în mod activ înțelegerea lumii prin etapele dezvoltării cognitive. El credea că copiii gândesc diferit decât adulții și că dezvoltarea lor cognitivă progresează trecând printr-o serie de etape.
ElisaRiva / Pixabay
Scheme: structuri cognitive sau cadre pentru înțelegerea lumii. Copiii dezvoltă scheme pe măsură ce interacționează cu mediul lor.
Asimilare: procesul de integrare a informațiilor noi în schemele existente (de exemplu, numirea tuturor animalelor cu patru picioare „câine”).
Adaptare: modificarea schemelor existente sau crearea altora noi pentru a se potrivi cu informații noi (de exemplu, diferențierea între câini și alte animale precum pisicile).
Stadiul senzoriomotor (0-2 ani): sugarii învață prin experiențe senzoriale și activități motorii. Permanența obiectului (înțelegerea faptului că obiectele există chiar și atunci când nu sunt vizibile) este o etapă cheie.
Etapa preoperațională (2-7 ani): copiii încep să folosească limbajul și simbolurile, dar se luptă cu raționamentul logic și să înțeleagă perspectivele celorlalți.
Etapa operațională concretă (7-11 ani): Copiii dezvoltă o gândire logică despre obiecte concrete și înțeleg concepte precum conservarea (de exemplu, cantitatea rămâne aceeași chiar dacă aspectul se schimbă).
Etapa operațională formală (12+ ani): adolescenții își dezvoltă capacitatea de a gândi abstract, de a raționa ipotetic și de a folosi logica deductivă.
Se concentrează pe procesele mentale interne implicate în modul în care oamenii percep, gândesc, învață și își amintesc. Aceste teorii subliniază importanța funcțiilor cognitive, cum ar fi raționamentul, rezolvarea problemelor, atenția și memoria și modul în care acestea influențează comportamentul.
