Schizofrenia este o tulburare mentală cronică și severă care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie pot părea că și-au pierdut contactul cu realitatea, ceea ce poate provoca o suferință semnificativă pentru ei și pentru oamenii din jurul lor.
Tulburarea se manifestă de obicei la sfârșitul adolescenței sau la vârsta adultă timpurie și poate fi foarte invalidantă fără un tratament adecvat.
Simptome pozitive
• Halucinații: auzit, văzut sau simțit lucruri care nu există. Halucinațiile auditive (auzirea vocilor) sunt cele mai frecvente
• Iluzii: convingeri puternice care nu se bazează pe realitate (de exemplu, a crede că cineva are puteri speciale sau că alții complotează împotriva lor)
• Gândire dezorganizată: probleme în organizarea gândurilor
• Comportament motor anormal: poate varia de la agitație la catatonie, în care persoana nu se mișcă și nu răspunde la stimuli externi
Simptome negative
• Expresie emoțională redusă: afișează puține emoții, expresii faciale reduse sau ton plat al vorbirii
• Avoliție: scăderea motivației de a începe sau de a susține activități
• Retragere socială: interes redus pentru interacțiunile sociale și izolarea de ceilalți
• Anhedonia: incapacitatea de a experimenta plăcerea în activitățile pe care le-ai bucurat odată
• Simptome cognitive: acestea afectează memoria, atenția și luarea deciziilor
• Funcționare executivă slabă: dificultate în planificarea și luarea deciziilor
• Atenție afectată: se străduiește să se concentreze sau să acorde atenție
• Probleme de memorie: probleme legate de reamintirea informațiilor sau de utilizarea lor în luarea deciziilor
geralt / Pixabay
Cauza exactă a schizofreniei nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este o combinație de factori genetici, biologici și de mediu:
Genetica: un istoric familial de schizofrenie crește riscul.
Chimia și structura creierului: pot fi implicate dezechilibre ale neurotransmițătorilor precum dopamină și anomalii ale structurii creierului.
Factori de mediu: expunerea prenatală la viruși, malnutriție sau stres în timpul sarcinii, împreună cu traumele timpurii ale vieții, pot contribui.
Medicamente antipsihotice: acestea sunt piatra de temelie a tratamentului și ajută la gestionarea simptomelor prin afectarea neurotransmițătorilor creierului.
Psihoterapie: terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapia de susținere și terapia de familie pot fi benefice.
Reabilitare și sprijin social: formarea profesională, formarea abilităților sociale și grupurile de sprijin sunt cruciale pentru a ajuta indivizii să se integreze înapoi în societate.
Spitalizarea: în cazurile severe, poate fi necesară spitalizarea pe termen scurt pentru a stabiliza o persoană care se confruntă cu un episod sever.