De obicei spunem că cineva este „narcisist”, adică este egoist, manipulator sau condus de ego. Dar există o diferență între egoismul de zi cu zi și narcisismul real - și există o distincție între o trăsătură normală de personalitate și tulburarea de personalitate.
Cercetătorii definesc acum narcisismul în trei moduri diferite: tulburarea de personalitate narcisică; o trăsătură de personalitate grandioasă; și o trăsătură de personalitate vulnerabilă. Toate trei reprezintă aspecte importante ale narcisismului.
RosZie / Pixabay
Conform Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5), pe care psihologii și psihiatrii îl folosesc pentru a delimita între tulburările de personalitate extreme, narcisiștii exprimă un model omniprezent de auto-importanță. Ei au o preocupare pentru fanteziile de succes sau putere nelimitată, o nevoie de admirație, un sentiment de îndreptățire și o lipsă de empatie, ceea ce duce adesea la un comportament de exploatare.
Acesta este cel mai frecvent asociat cu conceptul de narcisism. Persoanele cu acest tip de narcisism sunt arogante, dominatoare și au un sentiment exagerat de importanță personală. Ei își doresc să fie admirați și lăudați constant și își maschează insecuritățile printr-un comportament plin de încredere în sine.
Narcisiștii grandioși au tendința de a prezenta personalități mari care îi fac zgomotoși și mândri. Sunt îndrăzneți, aserivi și au o stima de sine ridicată. Ei domină relațiile cu ceilalți, își supraestimează abilitățile și au o părere foarte bună despre aspectul lor. Într-o oarecare măsură, acest lucru nu este întotdeauna un lucru rău - sunt încrezători, concentrați pe realizare și pot deveni lideri puternici.
Problemele apar atunci când trăsăturile lor de personalitate au un impact negativ asupra altora, iar acest efect este adesea amplificat în momentele în care dețin puterea.
Pe de altă parte, narcisism vulnerabil se referă la cei care au un ego mai fragil. În loc să încerce să-l afişeze, aceștia își doresc să-l protejeze. Aceste persoane, adesea hipersensibile, pot fi întâlnite în mediile de lucru sau sociale, unde manifestă comportamente defensive și răzbunătoare în interacțiunile cu ceilalți.
Acest tip de narcisism este mai subtil. Persoanele cu narcisism vulnerabil par adesea timide și nesigure, dar au o nevoie profundă de aprobare și se simt ușor rănite sau jignite. În interior, aceștia își doresc aceeași validare și atenție ca cei cu narcisism grandios, dar o exprimă printr-o atitudine mai rezervată.
Acest tip de narcisism poate duce la epuizare emoționala în relații. Spre deosebire de narcisismul grandios, care pare incitant și interesant la început și se estompează în timp, narcisismul vulnerabil este neatrăgător de la început și creează interacțiuni tensionate, epuizante cu ceilalți.
Persoanele narcisiste au dificultăți în a menține relații sănătoase și echilibrate. Iată cum narcisismul poate afecta relațiile:
• Lipsa empatiei face dificilă conexiunea emoțională reală cu ceilalți, ceea ce poate duce la relații superficiale.
• Manipularea și exploatarea sunt frecvente, deoarece narcisiștii folosesc adesea oamenii pentru a-și satisface propriile nevoi.
• Conflicte constante apar din cauza sensibilității la critici și a nevoii de a avea întotdeauna dreptate sau de a domina în orice situație.
Deși nu există o cauză unică, narcisismul poate fi rezultatul unei combinații de factori genetici, de mediu și psihologici. Printre aceștia se numără:
• Educația parentală – părinții care fie își supraevaluează copiii, fie sunt excesiv de critici pot contribui la dezvoltarea unui sentiment narcisist.
• Factori genetici – există unele dovezi care sugerează că narcisismul poate fi parțial moștenit.
• Experiențele de viață – persoanele care au trăit experiențe traumatice în copilărie sau au avut o lipsă de atașament sigur pot dezvolta trăsături narcisiste ca mecanism de apărare.
Narcisismul poate fi dificil de tratat, deoarece persoanele afectate nu își recunosc adesea problema. Cu toate acestea, psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, poate ajuta la modificarea tiparelor distructive de gândire și comportament. Scopul este de a dezvolta empatie, autocontrol și o relație mai sănătoasă cu propria imagine de sine și cu ceilalți.