Acest model explică tulburările psihologice ca rezultat al interacțiunii dintre predispoziția biologică (diateză) și stresul de mediu. Potrivit modelului, indivizii moștenesc vulnerabilități genetice la anumite tulburări, care pot fi declanșate de evenimente de viață stresante.
Stefano Pollio / Unsplash
Diateza: vulnerabilitatea genetică sau biologică la o tulburare.
Stresul: factorii de mediu, cum ar fi traume, pierderi sau schimbări majore în viață, care interacționează cu diateza pentru a declanșa apariția unei tulburări.
Interacțiunea genă-mediu: interacțiunea dintre predispozițiile genetice și influențele mediului în dezvoltarea tulburărilor psihologice.
Se concentrează pe bazele fiziologice și genetice ale comportamentului, emoțiilor și proceselor mentale. Aceste teorii subliniază rolul creierului, neurotransmițătorilor, hormonilor și codului genetic în modelarea comportamentului uman. Psihologia biologică, cunoscută și sub numele de biopsihologie sau neuropsihologie, operează pe presupunerea că procesele și comportamentele mentale au baze biologice.
