Acasă Afecțiuni Terapii Relații & Cuplu Teorii în Psihologie Trenduri Căutare

Experiența disocierii și modul în care o disociere sănătoasă contribuie la formarea unui sentiment echilibrat al sinelui

Când auziți termenul „disociere”, este posibil să vă gândiți la deconectare sau traumă. Totuși, disocierea nu este întotdeauna un fenomen negativ.

Ea face parte din mecanismele unei minți sănătoase și adaptabile. Ne ajută să navigăm cu ușurință între diferitele roluri pe care le îndeplinim în viață – fie în plan profesional, personalși social – fără a fi copleșiți de gânduri sau emoții contradictorii.

Atunci când mecanismul de disociere este echilibrat, ne ajută să navigăm cu ușurință prin provocările vieții. Totuși, atunci când este prea puternică sau insuficientă, poate duce la dificultăți. O disociere excesivă poate provoca un sentiment de fragmentare, așa cum se întâmplă în tulburări precum tulburarea de personalitate borderline (BPD) sau PTSD. Pe de altă parte, o disociere prea scăzută poate conduce la rigiditate, făcând dificilă adaptarea la noi situații sau acceptarea unor perspective diferite.

Experiența disocierii și modul în care o disociere sănătoasă contribuie la formarea unui sentiment echilibrat al sinelui Freepik

Disocierea ca instrument de a face față cerințelor vieții

Disocierea nu este doar un mecanism de apărare, ci și un instrument care ne ajută să facem față cerințelor vieții. Prin înțelegerea sa, putem recunoaște rolul său în promovarea rezilienței și în menținerea echilibrului interior.

Disocierea, în esență, reprezintă modul în care mintea compartimentează experiențele.

Disocierea sănătoasă

Ea intervine atunci când o emoție, un gând sau o amintire devine prea copleșitoare pentru a fi gestionată în acel moment. De exemplu, un părinte poate lăsa temporar deoparte panică pentru a consola un copil aflat în dificultate, iar un chirurg poate rămâne concentrat în sala de operație, amânând frica pentru mai târziu.

Această disociere sănătoasă ne ajută să funcționăm în situații stresante, permițându-ne să ne concentrăm pe sarcinile imediate și să amânăm procesarea emoțiilor.

Disocierea nu se limitează doar la supraviețuire; ea joacă un rol esențial și în viața de zi cu zi, permițându-ne să trecem între ceea ce psihanalistul Philip Bromberg numește stări ale sinelui. Acestea reprezintă fațete distincte ale personalității noastre care se manifestă în funcție de context – de exemplu, prietenul empatic, liderul hotărât sau fratele jucăuș. O disociere sănătoasă coordonează aceste stări, asigurând armonia și echilibrul interior.

Disocierea creează o graniță care ne permite să funcționăm eficient în diverse roluri, păstrând în același timp simțul nostru de bază al sinelui.

Prea puțină disociere: provocarea rigidității

Fără un nivel adecvat de disociere, oamenii pot rămâne blocați într-o singură stare a sinelui, ceea ce îngreunează adaptarea la circumstanțele în schimbare. Acest lucru poate apărea sub forma:

• Gândirii rigide - dificultatea de a renunța la rutine sau de a gestiona situații ambigue
• Copleșirii emoționale - sentimentul de paralizie în fața emoțiilor conflictuale
• Perfecționismului - o nevoie excesivă de control, care devine epuizantă

Imaginați-vă o persoană care abordează fiecare situație cu aceeași intensitate, fie că este la locul de muncă, fie acasă. Această lipsă de flexibilitate poate face ca relațiile și dezvoltarea personală să devină sufocante.

Prea multă disociere: riscul de fragmentare

Pe de altă parte, disocierea excesivă poate face ca indivizii să se simtă deconectați sau fragmentați. În cazul persoanelor cu tulburare de personalitate borderline (BPD), aceasta poate include:

• Un sentiment de amorțeală în momente de stres
• O identitate fluctuantă, în care se simt ca persoane complet diferite de la un moment la altul
• Lacune de memorie sau perioade de „timp lipsă”

În PTSD, disocierea poate lua forma flashback-urilor, amorțelii emoționale sau dificultății de a integra amintirile traumatice în prezent. Deși inițial disocierea protejează împotriva durerii copleșitoare, pe termen lung, aceasta poate afecta conexiunea emoțională și conștientizarea de sine.

Găsirea echilibrului: Zona Goldilocks de disociere

Disocierea sănătoasă se află în ceea ce s-ar putea numi zona Goldilocks - nici prea mult, nici prea puțin. Aici, disocierea ne permite să:

• Ne adaptăm ușor la diferite roluri și situații
• Să ne protejăm de suprasolicitarea emoțională, rămânând în același timp conectați la sentimentele noastre
• Integrăm treptat emoțiile sau experiențele dificile într-un sentiment coerent de sine

Acest echilibru începe adesea în copilărie, prin relații sigure cu îngrijitorii. Îngrijitorii care îi sprijină și îi ajută pe copii să numească și să experimenteze emoțiile. Punând bazele unor stări de sine flexibile și sănătoase. În schimb, traumele sau neglijența timpurii pot perturba acest proces, ducând la provocări de disociere mai târziu în viață.

Concluzie

Îmbrățișând complexitatea și adaptabilitatea minții putem face fața cerințelor vieții, să menținem echilibrul și să ne dezvoltăm.

Înțelegând disocierea, putem privi atât propria persoană, cât și pe ceilalți, cu o compasiune mai profundă, recunoscând că și cele mai nepotrivite mecanisme de apărare izvorăsc din nevoia de a supraviețui.

Autor: Ema D.
Actualizat: 23/01/2025

Articole recomandate