Dependența de jocuri video este caracterizată de un comportament de joc compulsiv și excesiv care interferează cu viața de zi cu zi, responsabilitățile și bunăstarea generală.
Deși jocurile video sunt o formă populară de divertisment, pentru unii indivizi, ele pot deveni o dependență care duce la consecințe negative semnificative.
Pixabay
Preocuparea cu jocurile: gândirea constant la jocurile video, chiar și atunci când nu se jocacă, și planifică următoarea sesiune de jocuri.
Pierderea controlului: incapacitatea de a limita timpul de joc sau de a opri jocul, chiar și atunci când se dorește reducerea sau renunțarea.
Neglijarea responsabilităților: ignorarea obligațiilor de serviciu, școală sau familie din cauza jocurilor excesive.
Continuarea jocurilor în ciuda consecințelor: persistența în jocuri, deși știe că provoacă probleme în viața personală, academică sau profesională.
Simptome de sevraj: senzație de agitație, iritabilitate, anxietate sau deprimat atunci când nu se poate juca jocuri video.
Toleranță: necesitatea de a petrece o cantitate din ce în ce mai mare de timp jucând jocuri pentru a obține același nivel de satisfacție.
Mințitul despre jocuri: înșelarea membrilor familiei, prietenilor sau terapeuții cu privire la timpul petrecut jucând jocuri video.
Vârsta tânără: adolescenții și adulții tineri sunt mai susceptibili la dependența de jocuri, în special cei care încep să joace de la o vârstă fragedă.
Probleme de sănătate mintală: persoanele cu anxietate, depresie, ADHD sau alte afecțiuni de sănătate mintală pot fi mai predispuse să folosească jocurile ca mecanism de adaptare.
Izolarea socială: persoanele care se simt izolate social sau care nu au relații împlinite offline pot apela la jocuri video pentru interacțiune socială și validare.
Trăsături de personalitate: trăsături precum impulsivitatea, căutarea senzațiilor și tendința spre comportamente care creează dependență pot crește riscul de dependență de jocuri.
Accesul la tehnologie: accesul ușor la dispozitivele de jocuri și platformele online poate face mai ușor pentru persoane să se implice în jocuri excesive.
Terapie cognitiv-comportamentală (TCC): ajută pe indivizi să identifice și să schimbe modelele de gândire și comportamente care conduc la jocurile compulsive. Se concentrează pe dezvoltarea unor mecanisme de adaptare mai sănătoasă și pe gestionarea mai eficientă a timpului.
Interviul motivațional: este folosit pentru a spori motivația individului de a-și schimba comportamentul jocului prin explorarea motivelor pentru care doresc să reducă sau să renunțe la jocuri.
Terapie de familie: implicarea familiei în tratament pentru a aborda modul în care dependența de jocuri afectează dinamica familiilor și pentru a ajuta la stabilitatea limitelor și la stabilitatea unei comunicări sănătoase.
Grupuri de suport: participarea la grupuri de sprijin, fie în persoane, fie online, oferă sprijin de la egal la egal și experiențe împărtășite pentru cei care se luptă cu dependența de jocuri.
Programe de detoxifiere digitală: programe structurate care încurajează luarea unei pauze de la toate formele de media digitală, inclusiv jocurile video, pentru a ajuta la resetarea obiceiurilor și a reduce dependența de jocuri.
Hobby-uri și activități sănătoase: încurajarea implicării în activități alternative, cum ar fi exercițiile fizice, artele creative sau grupurile sociale, pentru a înlocui jocurile și a promova un stil de viață echilibrat.
Stabilirea limitelor și limitelor: stabilirea unor reguli clare cu privire la timpul de joc, cum ar fi limitarea orelor pe zi sau programarea unor ore specifice pentru jocuri, pentru a ajuta la controlul utilizării.