Ludomania, cunoscută și sub denumirea de tulburare de jocuri de noroc sau jocuri de noroc compulsive, este o dependență comportamentală caracterizată printr-o dorință incontrolabilă de a practica jocuri de noroc, în ciuda consecințelor negative.
Spre deosebire de tulburările legate de consumul de substanțe, ludomania implică o constrângere de a se angaja într-o activitate (jocuri de noroc) mai degrabă decât de a consuma o substanță. Poate duce la consecințe grave personale, financiare și sociale.
Anna Shvets / Pexels
Preocuparea cu jocurile de noroc: gândirea constantă la jocurile de noroc, planificarea următoarei oportunități de a juca de noroc sau amintirea experiențelor anterioare de jocuri de noroc.
Toleranță crescută: necesitatea de a juca cu sume tot mai mari de bani pentru a obține aceeași entuziasm.
Pierderea controlului: incapacitatea de a opri sau reduce jocurile de noroc, chiar și după mai multe încercări.
Urmărirea pierderilor: jocuri de noroc compulsive mai mult în încercarea de a recupera pierderile, ceea ce duce la un ciclu de creștere a datoriilor.
Minciuna și înșelăciune: ascunderea dimensiunii jocurilor de noroc de familie, prieteni sau terapeuți, adesea mințind despre frecvența sau suma de bani pierdută.
Probleme financiare: acumularea de datorii semnificative, împrumutul de bani sau vânzarea bunurilor pentru a finanța jocurile de noroc.
Neglijarea responsabilităților: ignorarea obligațiilor de serviciu, școală sau familie din cauza timpului petrecut la jocuri de noroc.
Supărare emoțională: senzație de agitație, iritabilitate sau anxietate atunci când se încearcă reducerea jocurilor de noroc.
Genetica: un istoric familial de dependență, inclusiv jocuri de noroc sau alte dependențe comportamentale, crește riscul.
Tulburări de sănătate mintală: persoanele cu tulburări de dispoziție, anxietate, depresie sau tulburări legate de consumul de substanțe sunt mai predispuse la dezvoltarea ludomaniei.
Trăsături de personalitate: impulsivitatea, comportamentul ridicat de căutare a senzațiilor și tendința de a căuta recompense imediate sunt asociate cu un risc mai mare de dependență de jocuri de noroc.
Mediul social: expunerea la medii în care jocurile de noroc sunt predominante, cum ar fi cazinourile, platformele de jocuri de noroc online sau în rândul colegilor, poate crește riscul.
Expunere timpurie: începerea jocurilor de noroc de la o vârstă fragedă crește probabilitatea de a dezvolta o tulburare de joc mai târziu în viață.
Terapie cognitiv-comportamentală (TCC): îi ajută pe indivizi să identifice și să schimbe modelele de gândire și comportamentele distorsionate care conduc la jocurile de noroc. Se concentrează pe dezvoltarea unor mecanisme și strategii de adaptare mai sănătoase pentru a rezista nevoii de a juca noroc.
Interviul motivațional: ajută la creșterea motivației individului de a renunța la jocurile de noroc prin explorarea și rezolvarea ambivalenței legate de schimbarea comportamentului său.
Medicamente: anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele sau stabilizatorii de dispoziție, pot ajuta la gestionarea problemelor de sănătate mintală subiacente sau a impulsivității asociate cu tulburarea de joc. Antagoniştii opioizi, cum ar fi naltrexona, au fost utilizaţi şi pentru a reduce nevoia de a juca jocuri de noroc prin ţintirea sistemului de recompense din creier.
Grupuri de suport: oferă sprijin de la egal la egal și un program structurat în 12 pași pentru a ajuta persoanele să depășească dependența de jocuri de noroc. Alte grupuri de suport, fie în persoană, fie online, oferă resurse suplimentare și sprijin comunității.
Terapie de familie: implicarea familiei în tratament pentru repararea relațiilor, îmbunătățirea comunicării și abordarea impactului jocurilor de noroc asupra unității familiale.
Consiliere financiara: oferă ajutor practic în gestionarea datoriilor, crearea unui buget și elaborarea unui plan pentru recâștigarea stabilitățîi financiare.
