Dependența de canabis, cunoscută și sub denumirea de tulburare de consum de canabis (CUD), este o afecțiune în care o persoană dezvoltă o dependență de canabis, ceea ce duce la o afectare semnificativă a vieții de zi cu zi.
Deși canabisul este adesea perceput ca fiind mai puțin dependent decât substanțe precum alcoolul sau nicotina, poate duce totuși la dependență fizică, dependență psihologică și simptome de sevraj la unii consumatori.
Chase Fade / Unsplash
Pofta: o dorință sau un impuls puternic de a folosi canabis.
Pierderea controlului: dificultate în controlul sau reducerea consumului de canabis, în ciuda eforturilor de a renunța.
Toleranță: necesitatea de a folosi mai mult canabis în timp pentru a obține aceleași efecte.
Simptome de sevraj: simptome precum iritabilitatea, tulburările de somn, scăderea apetitului, anxietatea și pofta de mâncare atunci când nu utilizați canabis.
Utilizare continuă în ciuda problemelor: persistența consumului de canabis chiar și atunci când provoacă sau exacerbează problemele fizice, psihologice sau sociale.
Neglijarea responsabilităților: consumul de canabis interferează cu munca, școala sau obligațiile sociale.
Genetica: un istoric familial de dependență poate crește riscul de a dezvolta această tulburare.
Vârsta primei utilizări: începerea consumului de canabis la o vârstă mai tânără este asociată cu o probabilitate mai mare de a dezvolta dependență.
Frecvența utilizării: consumul regulat, în special zilnic, de canabis crește riscul de dependență.
Tulburări de sănătate mintală concomitente: anxietatea, depresia și alte afecțiuni de sănătate mintală pot crește riscul de dependență de canabis.
Mediul social: presiunea colegilor și un mediu social în care consumul de canabis este obișnuit pot contribui la dezvoltarea CUD.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): ajută persoanele să identifice și să schimbe tiparele de gândire și comportamentele asociate cu consumul de canabis.
Terapia de îmbunătățire a motivației (MET): ajută la creșterea motivației de a renunța la consumul de canabis prin explorarea și rezolvarea ambivalenței.
Managementul situațiilor: folosește întărirea pozitivă (cum ar fi recompensele) pentru a rămâne abstinent de la canabis.
Grupuri de suport: oferă sprijin de la egal la egal și o abordare structurată a renunțării. Alte grupuri de sprijin bazate pe comunitate sau online pot oferi încurajare și strategii suplimentare.
Medicamente: în prezent, nu există medicamente aprobate de FDA special pentru dependența de canabis, dar cercetările sunt în desfășurare. Unele medicamente utilizate pentru a trata simptomele de sevraj sau tulburări concomitente (cum ar fi anxietatea sau depresia) pot fi utile.
Mindfulness și tehnici de relaxare: practici precum mindfulness, meditația și yoga pot ajuta la gestionarea poftelor și la reducerea stresului, facilitând renunțarea.
Programe de reabilitare pentru pacienți internați sau ambulatoriu: în cazurile de dependență severă, pot fi necesare programe de tratament structurate. Acestea pot oferi un mediu terapeutic mai intens.
