Adicția este adesea privită ca o problemă de voință sau ca un eșec moral, dar Gabor Maté, medic și expert în trauma și dependență, oferă o perspectivă diferită: adicția nu este alegerea unui individ, ci un mecanism de supraviețuire născut din suferință și dezechilibre neurobiologice.
Mishal Ibrahim / Unsplash
Conform lui Gabor Maté, dependența nu este despre substanță sau comportament, ci despre suferința pe care încearcă să o mascheze. Adicția poate lua multe forme:
• Substanțe (alcool, droguri, nicotină)
• Comportamente (jocuri de noroc, mâncat excesiv, cumpărături compulsive, social media)
Maté definește dependența ca fiind „orice comportament de la care o persoană nu se poate opri, în ciuda consecințelor negative, pentru că îi oferă alinare pe termen scurt”.
Maté explică adicția printr-o combinație de neurobiologie, traume și mediu social.
1. Rolul neurotransmițătorilor
• Dopamina – creierul dependent are un sistem de recompensă dezechilibrat. Drogurile sau comportamentele adictive cresc brusc dopamina, creând plăcere intensă, dar creierul ajunge să aibă nevoie de tot mai mult pentru
a obține aceeași stare
• Endorfinele – persoanele dependente au adesea niveluri scăzute de endorfine, ceea ce le face mai vulnerabile la căutarea confortului artificial
2. Legătura dintre traumă și adicție
Maté susține că trauma timpurie joacă un rol esențial în dezvoltarea dependenței. Copiii care au suferit abuz, neglijență sau lipsa atașamentului parental pot dezvolta un creier mai predispus la căutarea alinării în substanțe sau comportamente nocive.
Exemplu: O persoană care a crescut într-un mediu lipsit de afecțiune poate descoperi că drogurile oferă temporar un sentiment de siguranță și apartenență.
3. Mediul social și dependența
• O societate bazată pe stres, competiție și lipsă de conexiune emoțională crește riscul de dependență
• Maté argumentează că soluția reală la adicție nu este pedepsirea dependenților, ci crearea unui mediu în care oamenii să se simtă în siguranță și conectați
Maté propune o abordare bazată pe compasiune, înțelegere și reconectare emoțională:
Vindecarea traumei: terapia și suportul emoțional pot ajuta persoanele dependente să își înțeleagă suferința
Mindfulness și auto-reflecție: conștientizarea emoțiilor și gândurilor ajută la reducerea comportamentelor impulsive
Conexiunea umană: relațiile autentice și sprijinul social sunt esențiale pentru recuperare
În viziunea lui Gabor Maté, adicția nu este o problemă de alegere, ci un răspuns la durere emoțională. În loc să pedepsim dependenții, ar trebui să ne întrebăm: "De ce această persoană suferă?" Oferind sprijin și compasiune, putem ajuta creierul dependent să își găsească o cale spre vindecare.