Ce face ca un copil să zâmbească atunci când te vede zâmbind? Ce ne face să simțim fiori când vedem pe cineva suferind, chiar dacă nu ni s-a întâmplat nouă? Răspunsul e mai mult decât emoție. E neurobiologie pură.
În creierul nostru există un sistem fascinant – neuronii oglindă. Acești neuroni se activează atât atunci când facem o acțiune, cât și când vedem pe altcineva făcând același lucru. Dar nu se opresc aici: ei se aprind și atunci când observăm expresii faciale, gesturi sau stări emoționale. Practic, „oglindim” în creierul nostru ce vedem la ceilalți. Este una dintre bazele biologice ale empatiei.
Și totuși, în anumite condiții, această oglindire slăbește. Se estompează până când nu mai simțim reflexul care ne apropie de ceilalți. Acest fenomen se observă atât în tulburările din spectrul autist, cât și în boala Alzheimer. Două realități diferite, dar cu un fir comun nevăzut: slăbirea sau pierderea sensibilității neuronilor oglindă.
Anna Shvets / Pexels
În cazul persoanelor cu tulburări de spectru autist (TSA), cercetările au arătat că neuronii oglindă funcționează altfel. Deși mulți copii cu TSA pot imita voluntar sau învăța gesturi, le este dificil să „citească” gesturile și emoțiile celorlalți în timp real. Este ca și cum oglinda din creier nu le mai reflectă lumea socială cu claritate.
Studiile EEG au arătat o activare slabă a regiunilor asociate cu sistemul oglindă în timpul observării mișcărilor și expresiilor altora. Această disfuncție nu explică totul, dar contribuie semnificativ la dificultățile de relaționare, empatie și interacțiune socială.
Este important de menționat că spectrul autist este vast și complex – iar sensibilitatea rețelei oglindă variază mult de la o persoană la alta.
Boala Alzheimer este cunoscută pentru pierderile de memorie, dar una dintre cele mai tulburătoare schimbări apare în plan afectiv. Pacienții care altădată erau empatici și calzi încep, treptat, să nu mai reacționeze la stările celor din jur. Râzi – și ei rămân absenți. Ești trist – și nu par să observe.
Cercetările arată că această modificare poate fi pusă pe seama degradării rețelei neuronilor oglindă. Zonele cerebrale implicate în empatie – precum insula anterioară, girusul frontal inferior sau lobul parietal – sunt afectate devreme în procesul degenerativ. Astfel, empatia cognitivă (capacitatea de a înțelege ce simte altcineva) începe să se piardă.
Chiar dacă empatia afectivă – reacția emoțională de bază – se menține o vreme, în timp și aceasta se diminuează. Ce rămâne este o tăcere greu de înțeles de către cei dragi.
Deși vorbim despre două afecțiuni complet diferite – una neurodezvoltată, cealaltă neurodegenerativă – ambele implică dificultăți de conectare socială. Iar în spatele acestor dificultăți, cercetătorii observă din ce în ce mai des implicarea neuronilor oglindă.
În autism, această rețea pare să funcționeze parțial sau să reacționeze slab la stimulii sociali. În Alzheimer, ea se degradează progresiv, ducând la o pierdere treptată a capacității de a simți și înțelege stările celorlalți.
Ambele situații ne arată cât de profund este legat creierul de relaționare. Și cât de fragilă este uneori capacitatea noastră de a fi prezenți emoțional unii pentru ceilalți.
Nu putem „repara” neuronii oglindă, dar îi putem stimula.
În cazul autismului, terapiile bazate pe imitație, contact vizual și jocuri sociale pot ajuta la dezvoltarea unei conectivități mai bune în această rețea. În Alzheimer, metode precum muzica, arta, animalele de terapie sau atingerea blândă pot reactiva uneori răspunsuri emoționale.
Relația umană rămâne cea mai puternică unealtă pe care o avem.
Bibliografie și surse științifice
• Rizzolatti, G., & Fabbri-Destro, M. (2010). The mirror-neuron system and its role in autism. Current Opinion in Neurobiology.
• Oberman, L. M., et al. (2005). EEG evidence for mirror neuron dysfunction in autism. Cognitive Brain Research.
• Seeley, W. W., et al. (2009). Neuroanatomy of empathy in neurodegeneration. Brain.
• Mograbi, D. C., et al. (2012). Empathy in Alzheimer’s disease: A neuropsychological review. Dementia & Neuropsychologia.
• Enticott, P. G., et al. (2013). Mirror neuron activity associated with social impairments but not general motor difficulties in autism spectrum disorder. Biological Psychiatry.