„Poate că este doar stres.”
Puține explicații sunt mai frustrante decât aceasta atunci când te confrunți de luni de zile cu simptome care îți afectează viața.
Poate ai palpitații. Poate te confrunți cu amețeli, tensiune în piept, probleme digestive sau o oboseală care nu pare să treacă indiferent cât te odihnești. Ai făcut analize. Ai mers la medici. Ai căutat răspunsuri. Totuși, rezultatele nu explică pe deplin ceea ce trăiești.
În astfel de momente, mulți oameni ajung să se simtă prinși între două posibilități la fel de neliniștitoare: fie medicii nu au descoperit încă problema, fie simptomele sunt „doar în mintea lor”.
Realitatea este mult mai nuanțată.
Kindel Media / Pexels
În ultimii ani, cercetările din neuroștiințe și psihologie au început să schimbe modul în care înțelegem simptomele fizice fără o cauză medicală evidentă. În loc să privească mintea și corpul ca două sisteme separate, oamenii de știință le descriu ca părți ale aceluiași mecanism aflat într-un dialog permanent.
Atunci când trecem prin perioade dificile, corpul nu este un spectator. El participă activ la experiența noastră emoțională.
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor moderne este că simptomele somatice sunt reale.
Acest lucru poate părea evident, dar pentru mulți oameni este o descoperire importantă. După luni de investigații fără răspunsuri clare, ajung să se întrebe dacă nu cumva exagerează sau își imaginează ceea ce simt.
Însă durerea este reală. Palpitațiile sunt reale. Amețeala este reală.
Faptul că o analiză nu identifică imediat o cauză nu înseamnă că experiența persoanei este mai puțin autentică. Ceea ce au descoperit cercetătorii este că simptomele pot apărea și atunci când sistemele care reglează stresul, emoțiile și percepția corporală rămân activate pentru perioade lungi de timp.
Imaginează-ți că ai petrecut luni sau ani într-o stare de tensiune continuă.
Poate ai avut responsabilități excesive. Poate ai trecut prin conflicte, pierderi sau perioade de nesiguranță. Poate ai învățat să mergi mai departe fără să te oprești prea mult asupra propriilor nevoi.
Corpul se adaptează la toate aceste experiențe. Problema este că uneori se adaptează atât de bine încât începe să considere starea de alertă ca fiind noua normalitate.
Cercetările recente sugerează că multe persoane care se confruntă cu simptome somatice persistente au un sistem nervos care reacționează mai intens la stres și care revine mai greu la starea de calm. Este ca și cum organismul ar rămâne cu piciorul apăsat pe accelerație chiar și după ce drumul s-a eliberat.
În timp, această activare constantă poate influența respirația, digestia, ritmul cardiac, tensiunea musculară și multe alte funcții ale organismului.
Nu există un singur tipar.
La unii oameni, stresul pare să se exprime prin stomac. La alții prin inimă. La alții prin mușchi, piele sau sistemul respirator. Această diversitate este unul dintre motivele pentru care somatizarea poate fi atât de greu de recunoscut.
Corpul nu vorbește aceeași limbă pentru toată lumea. Pentru o persoană, mesajul poate fi o migrenă recurentă. Pentru alta, o senzație constantă de nod în gât. Pentru alta, oboseala care nu dispare nici după un weekend întreg de odihnă.
Deși simptomele sunt diferite, mecanismul de bază este adesea asemănător: un sistem nervos suprasolicitat care încearcă să gestioneze mai mult decât poate duce în acel moment.
Un aspect fascinant al cercetărilor recente este legat de modul în care creierul interpretează semnalele corpului.
Creierul nu funcționează ca o cameră video care înregistrează pasiv realitatea. El filtrează, interpretează și încearcă permanent să anticipeze ce se întâmplă.
Atunci când suntem îngrijorați de sănătatea noastră, devenim mult mai atenți la senzațiile corporale. Începem să observăm lucruri pe care înainte nici nu le remarcam: o bătaie mai puternică a inimii, o senzație de presiune, o furnicătură trecătoare.
Cu cât atenția se concentrează mai mult asupra simptomului, cu atât acesta poate părea mai intens și mai amenințător. Nu pentru că este imaginar, ci pentru că sistemul nervos îi acordă o importanță din ce în ce mai mare.
Poate cea mai valoroasă concluzie este că simptomele nu trebuie privite ca un adversar, de multe ori ele sunt un semnal.
Un mod prin care organismul spune că resursele sale sunt suprasolicitate, că stresul s-a acumulat prea mult sau că există emoții și nevoi care au rămas prea mult timp în fundal. Asta nu înseamnă că orice simptom este psihologic și nici că investigațiile medicale nu sunt importante. Dimpotrivă. Evaluarea medicală rămâne esențială.
Înseamnă însă că uneori răspunsul nu se găsește doar într-o nouă analiză, ci și într-o înțelegere mai profundă a relației dintre corp, emoții și sistemul nervos.
Pentru mulți oameni, primul pas către schimbare nu este dispariția simptomelor. Este momentul în care încetează să se mai lupte cu ele și încep să le înțeleagă, când descoperă că organismul lor nu este defect și că simptomele sunt reale. Și că există modalități prin care sistemul nervos poate învăța din nou să se simtă în siguranță.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale cercetărilor moderne: corpul nu este împotriva noastră. De cele mai multe ori, încearcă doar să ne spună o poveste pe care nu am avut încă ocazia să o ascultăm.
Indrumare.ro oferă cel mai simplu și accesibil tip de terapie online: pe chat prin mesaje, fără discuții față în față, programări sau deplasări.
Folosește codul promo20 pentru a beneficia de 20% reducere.
