Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin cicluri de alimentație excesivă urmate de comportamente compensatorii pentru a evita creșterea în greutate, cum ar fi vărsăturile autoinduse, exercițiile fizice excesive sau utilizarea abuzivă a laxativelor.
Spre deosebire de anorexia nervoasă, persoanele cu bulimie mențin de obicei o greutate normală sau pot fi ușor supraponderale, ceea ce face ca tulburarea să fie mai puțin vizibilă, dar totuși foarte gravă.
Mâncatul compulsiv: consumul de cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă (de multe ori în secret) și senzația de pierdere a controlului în timpul episodului.
Episoadele de binge sunt de obicei determinate de suferința emoțională și implică consumul mult mai mult decât ar face majoritatea oamenilor într-o situație similară.
Comportamente compensatorii: purgație( vărsăturile autoinduse sunt cea mai frecventă formă, dar utilizarea de laxative, diuretice sau clisme este, de asemenea, frecventă).
Comportamente non-purging: acestea includ postul, dietă severă sau exerciții fizice excesive în urma unei abundențe.
Preocuparea cu imaginea corporală și greutatea: o frică intensă de a crește în greutate și o imagine corporală distorsionată, ceea ce duce la îngrijorare extremă cu privire la formă și greutate.
Freepik
• Dureri în gât, glandele salivare umflate (care provoacă o față „umflată”) și probleme dentare (de la acidul din stomac în vărsături)
• Probleme gastrointestinale precum refluxul de acid, balonarea și constipația
• Calusuri pe dosul mâinilor și degetelor de la vărsături repetate (cunoscute sub numele de „semnul lui Russell”)
• Sentimente de rușine, vinovăție și suferință legate de comportamentele alimentare
• Obiceiuri alimentare secrete și evitarea meselor cu alții
• Schimbări de dispoziție, iritabilitate și simptome depresive
Dezvoltarea bulimiei nervoase implică o combinație de factori genetici, psihologici și de mediu:
Genetică: antecedentele familiale de tulburări de alimentație, depresie sau abuz de substanțe pot crește riscul.
Factori psihologici: stima de sine scăzută, perfecționismul și impulsivitatea sunt trăsături comune la cei cu bulimie. Dificultățile emoționale, cum ar fi depresia sau anxietatea, însoțesc adesea tulburarea.
Presiunea socială: normele culturale care pun accentul pe subțire și idealizarea unui corp subțire pot contribui la dezvoltarea bulimiei.
Evenimente de viață stresante: traumele, abuzul sau stresul semnificativ pot declanșa apariția bulimiei.
Psihoterapia:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - cel mai eficient tratament pentru bulimie, concentrându-se pe întreruperea ciclului de purgare și abordând gândurile distorsionate legate de imaginea corporală și hrana.
Terapia interpersonală (IPT) - abordează problemele relaționale și provocările emoționale care contribuie la dereglarea alimentației.
Terapia comportamentală dialectică (DBT) - ajută la gestionarea emoțiilor intense și la reducerea comportamentelor impulsive.
Consiliere nutrițională: implică crearea unui plan de masă structurat pentru a promova obiceiurile alimentare regulate și pentru a preveni episoadele de alimentație excesivă. Educație despre alimentația echilibrată și gestionarea sănătoasă a greutății.
Medicamente: inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina (Prozac), sunt adesea prescrise și s-au dovedit eficienți în reducerea comportamentelor de purgare excesivă și în gestionarea depresiei sau anxietății concomitente.
Grupuri de sprijin și terapie familială:
Terapia de grup sau grupurile de sprijin oferă un sentiment de comunitate și înțelegere din partea celorlalți care se confruntă cu provocări similare.
Terapia de familie poate fi deosebit de utilă pentru pacienții mai tineri și poate implica membrii familii în procesul de recuperare.
Spitalizare sau program intensiv de ambulatoriu: în cazurile severe, în care există complicații medicale semnificative sau când terapia ambulatorie nu este eficientă, pot fi necesare programe de tratament mai intensive.
Bulimia poate duce la probleme grave de sănătate fizică, inclusiv:
• Dezechilibre electrolitice care pot provoca bătăi neregulate ale inimii, insuficiență cardiacă sau chiar moarte subită.
• Deshidratare severă din comportamentele de purgare.
• Eroziunea smalțului dinților, carii și boli ale gingiilor din cauza expunerii la acidul din stomac.
• Probleme digestive cum ar fi durerea cronică în gât, afectarea esofagiană și probleme gastrointestinale.
• Probleme de fertilitate și cicluri menstruale neregulate.