Anorexia nervoasă, denumită în mod obișnuit anorexie, este o tulburare de alimentație gravă caracterizată printr-o frică intensă de a crește în greutate și o imagine corporală distorsionată.
Persoanele cu anorexie limitează consumul de alimente la un nivel periculos, ceea ce duce la pierderea severă în greutate și la malnutriție. Această condiție poate avea consecințe fizice și psihologice care pun viața în pericol.
Elena Leya / Unsplash
Pierdere în greutate extremă: o greutate corporală semnificativ scăzută pentru vârsta, înălțimea și starea de sănătate. În ciuda faptului că sunt subponderali, persoanele cu anorexie se consideră adesea supraponderale.
Preocuparea pentru alimente, greutate și dietă: se gândește constant la alimente, calorii și dietă, persoanele cu anorexie se pot angaja în numărătoarea obsesivă a caloriilor, controlul porțiilor sau ritualuri alimentare (de exemplu, tăierea alimentelor în bucăți mici).
Imagine corporală distorsionată: o percepție distorsionată asupra dimensiunii și formei corpului cuiva, adesea simțindu-se „grasă” în ciuda faptului că este subponderală.
Frica intensă de a crește în greutate: o teamă irațională de a deveni supraponderal, chiar și atunci când este periculos de subponderal.
Exerciții excesive: angajarea în exerciții compulsive pentru a arde calorii, adesea dincolo de ceea ce este sănătos sau sigur.
Evitarea de a mânca: refuzul de a mânca în public, săritul peste mese sau implicarea în restricții alimentare extreme.
• Oboseală, amețeli, leșin, rărirea părului, unghii fragile, piele uscată și sensibilitate la frig
• La femei, pierderea menstruației (amenoree)
• Tensiune arterială scăzută, ritm cardiac încetinit și alte complicații potențial grave
Tipul restrictiv
Pierderea în greutate se realizează în primul rând prin dietă, post și exerciții fizice excesive. Există puțin sau deloc implicarea în comportamentele de mâncare excesivă sau de epurare.
Mâncat compulsiv / Tipul purgativ
Persoanele se pot angaja în episoade de alimentație excesivă, urmate de comportamente purgative, cum ar fi vărsăturile autoinduse, utilizarea abuzivă a laxativelor, diureticelor sau clismelor.
Se crede că anorexia nervoasă este cauzată de o interacțiune complexă a factorilor genetici, biologici, psihologici și de mediu:
Genetică: istoricul familial de tulburări de alimentație, depresie sau anxietate crește riscul.
Trăsături de personalitate: trăsături precum perfecționismul, tendințele obsesiv-compulsive sau nivelurile ridicate de anxietate sunt comune.
Presiunea societală și culturală: idealurile culturale ale standardelor de subțire și frumusețe pot contribui la dezvoltarea anorexiei.
Traumă și stres: o istorie de traume, bullying sau evenimente stresante de viață pot declanșa tulburarea.
Asistență medicală și monitorizare: tratamentul începe adesea cu abordarea oricăror probleme medicale imediate, cum ar fi malnutriția, dezechilibrele electrolitice și alte complicații de la pierderea severă în greutate.
Terapie:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - se concentrează pe schimbarea gândurilor și comportamentelor distorsionate legate de imaginea corpului, hrana și greutatea.
Terapia de familie - deosebit de eficientă pentru adolescenți, această abordare implică familia în sprijinirea recuperării individului.
Terapia interpersonală (IPT) - abordează problemele interpersonale care pot contribui la tulburarea de alimentație.
Consiliere nutrițională: Implică crearea unui plan alimentar sănătos, educarea asupra nutriției echilibrate și lucrul la restabilirea tiparelor de alimentație regulate.
Medicamente: Deși nu există medicamente specifice pentru a trata anorexia în sine, antidepresivele, medicamentele antianxietate sau alte medicamente psihiatrice pot fi utilizate pentru a gestiona condițiile concomitente, cum ar fi depresia și anxietatea.
Spitalizare: În cazurile severe, poate fi necesară spitalizarea pentru a stabiliza greutatea, a gestiona complicațiile medicale și a oferi terapie intensivă.
Anorexia poate duce la probleme grave de sănătate pe termen lung, inclusiv:
• Probleme cardiace, cum ar fi aritmiile sau insuficiența cardiacă
• Pierderea densității osoase (osteoporoză), crescând riscul de fracturi
• Pierderea musculară și slăbiciune
• Infertilitate și probleme de reproducere
• Malnutriție severă, care poate afecta funcția organelor