Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativă progresivă care este cea mai frecventă cauză a demenței, un termen general pentru o scădere a funcției cognitive suficient de severă pentru a interfera cu viața de zi cu zi.
Alzheimer afectează în primul rând memoria, gândirea și comportamentul și, de obicei, se agravează în timp.
geralt / Pixabay
Pierderea memoriei
Cel mai proeminent simptom precoce al Alzheimer este dificultatea de a-ți aminti evenimentele recente. Pe măsură ce boala progresează, memoria de lungă durată se deteriorează, iar oamenii pot uita oamenii, locurile și experiențele familiare.
Declin cognitiv
Probleme de limbaj: dificultate de a găsi cuvintele potrivite, de a urmări conversații sau de a înțelege limbajul scris și vorbit.
Dezorientare: a deveni confuz cu privire la oră, dată sau loc. Indivizii se pot pierde în medii familiare.
Deficiența funcției executive: dificultate în planificarea, rezolvarea problemelor și îndeplinirea sarcinilor care necesită pași succesivi.
Deficiență de judecată: luarea unor decizii proaste, arătând o capacitate redusă de a evalua riscurile sau întâmpinarea problemelor în gestionarea finanțelor.
Simptome comportamentale și psihologice
Schimbări de dispoziție: anxietatea, depresia, apatia și iritabilitatea sunt frecvente. Unii indivizi pot experimenta schimbări de personalitate sau pot deveni mai suspicioși sau mai retrași.
Probleme de somn: pot apărea insomnie sau modificări ale tiparelor de somn, ducând adesea la rătăcire pe timp de noapte sau neliniște.
Halucinații și iluzii: în etapele ulterioare, unii indivizi pot experimenta credințe false sau pot vedea sau auzi lucruri care nu există.
Declin fizic
În stadii avansate, indivizii pot pierde capacitatea de a efectua activități de bază ale vieții zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcarea și spălatul.
Abilități motorii: pot apărea dificultăți de coordonare și mișcare, ceea ce duce la probleme cu mersul, echilibrul și înghițirea.
Modificări ale creierului: boala Alzheimer este asociată cu acumularea de plăci de amiloid (aglomerări anormale de proteine) și încurcături tau (fibre proteice răsucite) în creier. Aceste modificări perturbă funcția celulară și duc la moartea celulelor creierului.
Genetică: un istoric familial de Alzheimer crește riscul, în special cu anumite mutații genetice, cum ar fi cele din gena APOE (în special alela APOE ε4).
Vârsta: înaintarea în vârstă este cel mai semnificativ factor de risc. Majoritatea persoanelor cu Alzheimer au 65 de ani sau mai mult, deși boala Alzheimer cu debut precoce poate apărea la persoane de până la 30 sau 40 de ani.
Stilul de viață și factorii de mediu: Factorii de risc precum bolile cardiovasculare, diabetul, hipertensiunea arterială, fumatul și lipsa activității fizice sau mentale pot contribui la dezvoltarea bolii Alzheimer.
Medicamente:
Inhibitori de colinesterază - medicamente precum donepezilul, rivastigmina și galantamina ajută la îmbunătățirea comunicării dintre celulele nervoase prin creșterea nivelului de acetilcolină, un neurotransmițător.
Memantina - reglează activitatea glutamatului, un alt neurotransmițător implicat în memorie și învățare.
Medicamente pentru simptome - antidepresivele, antipsihoticele sau ajutoarele pentru somn pot fi utilizate pentru a gestiona schimbările de dispoziție, agitația sau tulburările de somn.
Stilul de viață și îngrijirea de susținere:
Terapia cognitivă - activitățile care stimulează creierul, cum ar fi puzzle-urile, lectura sau exercițiile de memorie, pot ajuta la încetinirea declinului cognitiv.
Activitate fizică - exercițiile fizice regulate pot ajuta la menținerea funcției fizice și pot avea efecte protectoare asupra sănătății creierului.
Dieta - o dietă sănătoasă pentru inimă, cum ar fi dieta mediteraneană, care este bogată în fructe, legume, cereale integrale și grăsimi sănătoase, poate reduce riscul.
Măsuri de siguranță - modificarea mediului de acasă pentru a preveni accidentele și asigurarea suportului individului pentru activitățile zilnice.
Sprijin pentru îngrijitori: îngrijirea unei persoane cu Alzheimer este o provocare, iar îngrijitorii au adesea nevoie de sprijin emoțional, îngrijire de răgaz și resurse pentru a ajuta la gestionarea stării persoanei dragi.