ADHD (Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate) este o tulburare de neurodezvoltare care începe de obicei în copilărie și poate persista până la vârsta adultă.
Se caracterizează prin simptome de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate care sunt mai severe, mai frecvente și mai debilitante decât cele observate în mod obișnuit la indivizii aflați în același stadiu de dezvoltare.
Tara Winstead / Pexels
ADHD este clasificat în trei tipuri principale pe baza simptomelor predominante:
1. Predominant neatent
• Dificultate de a menține atenția în sarcini sau activități de joacă
• Greșeli frecvente de neglijență în temele școlare sau în alte activități
• Adesea pare să nu asculte când i se vorbește direct
• Probleme de organizare a sarcinilor și activităților
• Pierde adesea lucrurile necesare pentru sarcini (de exemplu, rechizite școlare, chei)
• Distras cu ușurință de stimuli străini
• Uitarea în activitățile zilnice
2. Predominant hiperactiv-impulsiv
• Se agită, lovind mâini sau picioare sau zvârcolindu-se pe scaun
• Dificultate de a rămâne așezat în situații în care este de așteptat
• Alergarea sau cățăratul în situații în care este nepotrivit
• Incapacitatea de a se juca sau de a se angaja în activități în liniște
• Adesea „în mers” sau acţionând ca şi cum „acţionat de un motor”
• Vorbirea excesivă
• Întreruperea sau intervenția asupra celorlalți (de exemplu, interzicerea conversațiilor)
3. Combinat
• Acest tip implică simptome atât de neatenție, cât și de hiperactiv-impulsiv
Cauza exactă a ADHD nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că implică o combinație de factori genetici, de mediu și neurologici:
Genetica: ADHD se desfășoară adesea în familii, sugerând o componentă ereditară.
Structura și funcția creierului: diferențele în structura creierului, nivelurile de activitate în anumite zone și funcționarea neurotransmițătorilor au fost observate la persoanele cu ADHD.
Factori de mediu: expunerea la anumite toxine de mediu în timpul sarcinii, greutatea mică la naștere sau nașterea prematură ar putea crește riscul de a dezvolta ADHD.
Tratamentul pentru ADHD implică adesea o combinație de abordări
Medicamente: medicamentele stimulatoare (cum ar fi metilfenidatul și amfetaminele) sunt prescrise în mod obișnuit și sunt eficiente pentru multe persoane. Sunt disponibile și medicamente non-stimulante.
Terapia comportamentală: aceasta include strategii pentru gestionarea comportamentelor, îmbunătățirea organizației și dezvoltarea mecanismelor de coping. Formarea părinților și intervențiile la clasă pot fi deosebit de utile pentru copii.
Educație și sprijin: educația despre ADHD este crucială pentru individ, familie și educatori. Pot fi necesare acomodări la școală sau la locul de muncă.
Schimbări ale stilului de viață: activitatea fizică regulată, o dietă echilibrată și un somn suficient pot afecta pozitiv simptomele ADHD.